Adu-ți aminte de acel fel de septembrie
Când viața curgea încet și, oh, atât de molcom,
Adu-ți aminte de acel fel de septembrie
Cu iarbă verde și grâul galben,
Adu-ți aminte de acel fel de septembrie
Când tu erai tandru și novice amic,
Adu-ți aminte de acel fel de septembrie
Și apoi înțelege…
Înțelege, înțelege, înțelege, înțelege, înțelege,
Înțelege, înțelege, înțelege, înțelege.
Adu-ți aminte când viața era atât de blândă
De nimeni nu plângea, cu excepția salciei,
Adu-ți aminte când viața era atât de blândă
Că visele erau ținute alături de perina ta.
Adu-ți aminte când viața era atât de blândă
De iubirea era tăciune pe cale de a se risipi în fum.
Adu-ți aminte și dacă-ți aduci aminte
Atunci înțelege…
Înțelege, înțelege, înțelege, înțelege, înțelege,
Înțelege, înțelege, înțelege, înțelege.
Înțelege, înțelege, înțelege, înțelege, înțelege,
Înțelege, înțelege, înțelege, înțelege.
Înțelege, înțelege, înțelege, înțelege, înțelege,
Înțelege, înțelege, înțelege, înțelege.
Adânc în decembrie e frumos a-ți aminti,
Deși știi că zăpada va urma amintirii.
Adânc în decembrie e frumos a-ți aminti,
Că fără o rană inima-i lipsită de rost.
Adânc în decembrie e frumos a-ți aminti
De focul din septembrie care ne-a copt.
Adânc în decembrie, inimile noastre ar trebui să-și amintească
Și să înțeleagă.