La un pas de moarte (prod. SEZ & Vali Radu)

Ceea ce-o să povestesc n-am crezut nici eu Că i se poate întâmpla într-o excursie de liceu Chiar clovnului clasei, că nu și-o luase Niciodată așa urât pe coajă și la coaste. Ne-au cazat într-o pensiune pe nu știu ce depresiune Mă simțeam și sub presiune că tre’ să dau numai dume. Făceam pe nebunu’ ca s-amuz 9H-u’ Până când, ca la B1, dau nas în nas cu Nașu’.. Urcăm la etajul 3 pe scara principală, Modelată în spirală, avea imediat sub bară Un rând de țepi de fier, un fel de ornament, Moment ideal să demonstrez iar că am talent, Mi-am pus curu’ pe bară, mi-am dat drumu’ la vale, Cad peste balustradă la dreapta următoarea Și mă duc țintă, cu capu-n jos, parcă Încă văd marmura gata să mi-l spargă, Dar șiretul de la adidași, ca să pricepi Fiind în formă de fundă s-a prins într-unu din țepi Și-am rămas atârnat, față-spate, balansat, Iar femeile au făcut campionat de urlat. REFREN x 2 La un pas de moarte, atât de aproape Cât pe-aci să o las să mă poarte departe, La un pas de moarte, atât de aproape, Niciodată n-am crezut că după un drum atât de lung ajung La un pas de moarte ai fost și tu C-ai trecut prin momente ce ți-au rupt sufletu’ Când ai plâns încontinuu, când ai stans din dinți Când ți-ai văzut prietenii îngropând ambii părinți Știu cum te simți, că nu-i lumea filmelor Dacă pierzi nopțile-ți pui capăt zilelor Marius a decis, s-a sinucis Erai un munte de talent, probabil prea puțini ți-au zis Iar noi, doi copii atomici, la școală cei mai dornici, să fim cei mai comici Dar din orgoliu’ meu de wannabe comediant Nu ți-am zis niciodată c-ai fost mereu cel mai amuzant Acum ceva vreme eram cu oamenii mei, Smoc și Daniel într-un BMW, seria 3 Grasu nebun la volan, slalom printre oameni Un CD cu rocăreală în mașină, îl dăm blană Și la prima curbă întreaga trupă intră fix în șanț Daună totală mașinii, iar ca bilanț uman: Smoke avariat, Daniel agitat Io supărat, șocat, că CD-ul mi s-a spart REFREN x 2 La un pas de moarte, atât de aproape Cât pe-aci să o las să mă poarte departe, La un pas de moarte, atât de aproape, Niciodată n-am crezut că după un drum atât de lung ajung Atât s-a discutat și nimeni n-a aflat Ce s-a întâmplat cu adevărat S-au vehiculat multe zvonuri de rahat, Tot Bacăul s-a-ntrebat de ce flăcăul s-a-necat Unii zic că ne-am certat, el s-a supărat Și doar așa ne-a dat o lecție de învățat, Alții cred că ne-am drogat și că l-am provocat Să între-n apă dezbrăcat, când de fapt: Era ziua lui Duțu și ne-am pus pe băut, Da’ n-a fost cea mai grea beție prin care noi am trecut (in Subway) După care am luat Insula ca spațiu, Eu, Duțu, Tibi, Horațiu Am ascultat doar glasul intuiției, Că nu se va-ntâmpla nimic rău pe malul Bistriței Voiam să ne distrăm, să ne cinstim, Nu să-ncercam să-l salvăm și să nu reușim Orele treceau lent, le savuram Era atât de frig, noi de-abia ne-ncalzeam O rimă, o bere, noi 4, pustiu După o clipă de tăcere m-am trezit prea târziu, Că-l văd cum se duce înspre apă dezbrăcat, Din partea mea nicio reacție, trupul mi-a-nghețat Duțu după el, iar prin aburi de alcool Întreb un singur lucru: “ai nevoie de ajutor?” Când primim o confirmare, intrăm fără ezitare, Ne băgam sub apă tare, dăm din mâini și din picioare, Sperând să-l găsim, nu reușim, iar apoi, Ieșim terifiati, “Tibi, 112!” E dificil s-anunți o mamă așa târziu în noapte Că fiul ei iubit a fost la un pas de moarte Și l-a făcut și a durut, că era tânăr Când l-au găsit scafandrii era fără viață, vânăt. La un pas de moarte, atât de aproape…