Visez

ma invelesc de frig intr-o speranta …fara viata, cum se-nveelsc casele nou zidite in reliefuri de ceramici smaltuite si visez…visez a lene… un desert in stralucire ca o stingere de ape line ce aluneca-n nestire. nu pune mana,pe a mea fata, daca nu simnti a mea speranta, totul trece si dispare… visul,este trecator, idealuri sunt destule… doar persoanele,sunt nule. visez, un univers intreg in nopate visez sa am daca se poate, o clipa intreaga doar a mea, sa fiu regina mintii tale, sa se inchine soarta in fata mea si viata mea,sa faca in jurul meu un cerc..de-a dura…cat mai departe, cat mai larg,sa nu-mi m-ai stea in cale sa nu-l mai simt…atat de greu, de apasator…si de aparte.