Pe un ocean de lacrimi pure
Se tot plimba un vislas
I s-au spus vorbe prea dure
Acuzat ca ar fi las
Lucra calau la poarta vietii
Ucidea tot din priviri
Taia adinc rodul tristetii
Ginduri rele amintiri
Dar cind daduse de dusman
El se facuse ca de lut
Era iubirea – un pustan,
Ezitase..,a pierdut
Si-a ramas singur pe ape
Negresit un patimas,
Si era atit de-aproape …
Ce pacat ca a fost las !
Comentarii (0)
Autentifică-te ca să comentezi.
Niciun comentariu deocamdată.