Doua cuvinte

Sunt bărbat, nu sunt deloc complicat Sunt relativ simplu; ce-am în inimă am și-n minte Spun deschis tot ce gândesc, mai puțin … Când vine vorba despre cele două cuvinte Cuvintele-alea doua pe care-ai vrea să le-auzi într-una, tu Însă dacă nu ți le spun, nu înseamnă că nu… că nu Și să știi că eu Eu încerc da nu prea reușesc Cred că nu e specific bărbătesc Totuși, o să-ncerc să îți șoptesc: te iu Sunt bărbat, nu sunt genetic structurat Să spun așa ceva. Părerea mea Și sunt convins că la fel s-a-ntâmplat Și cu aia dinaintea mea Toți strămoșii mei au avut de vânat, de luptat, de inventat Roata și becul, și televizorul, și geacă de piele cu ținte Pe scurt, nu le-a stat capul la cele două cuvinte Da să știi că eu Eu încerc da nu prea reușesc Cred că nu e specific bărbătesc Totuși, o să-ncerc să îți șoptesc: te iu Și nu-nțeleg de ce nu-mi acorzi credit nici măcar cât unui câine Care te iubește chiar dacă nu-ți vorbește Pe bune, nu știu ce vrei. E suficient să te uiți în ochii mei Și să știi că eu Eu încerc da nu prea reușesc Cred că nu e specific bărbătesc Totuși, o să-ncerc să îți șoptesc: te iu Eu o să-ncerc să îți șoptesc: te iu… băi, ce greu e… nu, că pot Totuși, o să-ncerc să îți șoptesc: te iubesc.