Dorintele Unui Poet

Acest mediu trist sa-l bucur; sa-l fac sa rada S-arat fetelor lumina si sa fac urechi s-auda Ca-n acest abis de ura nu doar moartea sta la panda Si un trai intunecat e chiar letal; sigur te culca Urmand exemplul dat de Mihai, ma zbat inca Sa explic lumii unirea ca solutie de izbanda Da` reactiile ma-ncurca, nu-mi dau sansa reusitei Urca suflet trist in Rai, ai rezistat eroic luptei Aroma florilor de tei, pe drumu` pasilor Facuti in gol, ma face sa plang soarta ramasilor Si-mi amintesc subtil ca m-am nascut plangand, copil Atunci de ce sufletu` plange corpu-n drum spre cimitir? Se spune din mii de parti cum c-ar fi natura firii Eu n-astept raspuns, oricum, cu ce m-aleg sunt trandafirii Inconjurat de verde, avand ca reper o cruce Nu ma uita aici, te rog; singuratatea ma infrange N-asteptam aceste clipe; nu credeam ca vor venii Sa iti vorbesc si doar sa sper ca ma poti auzii Mi-as dori sa bem un suc sau o bere pe terasa Si chiar daca stiu sa-mi spui cum stau treburile pe-acasa Sa te rog sa-i saluti pe baieti cu: “- Pace bro`! Va astept in vizita. Cum sta treaba-n studio?” Dragoste vesnica iubitei mele-ntr-un buchet de flori “- Te ador cu sufletul, nu trupul; mii de sarutari!” Ma vad pierdut intr-un intuneric adanc si rece Dar atat de cald cand soarele si pe la mine trece Imi sterge lacrima si imi reda sperantele Cand bezna in care stau isi lumineaza nuantele Nu vreau sa pierd idei, lasa-mi condei si foi pentru notite Ca pastrez in mine dragostea pentru hip-hop si fiinte Te rog respecta arta si tot ce inseamna stiinta Si de-i pusa la-ndoiala sa nu lasi balta credinta Sentinta-i dura pentru cei ramasi, dar tu Le aduci zambetul prin amintiri si-ti rade sufletul Avand colindatori zilnic, nu doar de sarbatori Ma bucur de cantul si de compania lor Ploile imi tin de sete, florile ma invelesc Drumul parcurs a fost lung; acum rad, nu doar zambesc Intins la umbra copacului vreau sa iti multumesc Mama natura, pentru linistea in care ma odihnesc