Sunt singur feat Abiotic

Privesc neclar prin sticla pictata cu sange Fortandu`mi trupul sa treaca prin ea sa ajunga in pustiu Nu stiu, ma apropii de linia ce desparte orizonturi Intru in universul parca prea perfect Sunt eu acela sau mersul ma indeamna sa stau Sufletul plange si`l voi parasi fara sa ma uit in urma Si scriu ultimele randuri apasat de scanduri Sculptate in nori in care disting chipul copiilor morti Sunt atras de nopti in obscure devieri nesigure dar singure Porti ce se deschid ma atrag in vid, ma atrag Ma intalnesc cu aceiasi copii ce ca simbol de admiratie Poarta tricouri cu chipul meu pe ele Sunt dat disparut am trecut de stele si intr`un final incerc sa ajung Explorand componentele materiei vii Luptandu`ma prin paduri intunecate cu forte malefice Sunt bantuit de stafii, sunt prins in capcana timpului Tacut, trecut, satisfacut de propiul gand de a trai singur De a grai aceleasi povesti de fiecare data Imi pierd umbra pasind in neant Poate o sa ma intorc in a-7-a zi, dar, Cuprins de amnezii vizuale sa dispar Ca personajul din visare reprezentat de nimeni Actorii se retrag si lumea aplauda, asteapta un bis Ma trezesc cred ca a fost doar un vis Adorm si iar vad cum urc aceleasi scari Aceleasi pasari ce spera sa ma ucida ca pe o simpla prada Figuratia translucida a chipului meu morbid Imi inspira gandul ca sa ma ucid, am pierdut randul Luna se indreapta spre etern adorm incet si`ncep sa ma gandesc Din ce in ce mai apasat la Eden, oare, o fi cum imi imaginez Sau am mai fost si nu`mi mai amintesc, ma chinuie gandul Ma simt singur, onorat, increat sau ... Ai fost vreodata in iad? Stau langa un lac Intins de vegetatie, cuprins de animatie Aud apa cum coboara incet, licurit de tropot si par clopotei Si tac, adormind in secole, Capul intins imi sta pe iarba intre stele Si am inteles privind, sa ma pierd printre ele Si dispar pentru moment, meditatia mea e in galaxii Si`mi caut acea creatie, cautand transcedentul, ratacind Ma duc undeva si te face sa gandesti dificil, cugetand, rauri se purpura Sunt eu sufletul meu explorat cel mai mult, Da`mi creionul tau sa`ti desenez portretul tulbure Totul e ascuns, ma uit fara sa`mi vad a mea vocatie unde am ajuns Aici, cred, izvor frumos din care curge lipsa de inspiratie In care am sa mor si`am sa ma trezesc de dragostea lor Si ii aud cantand in cor pentru mine, poate doar pt mine Intr`o zi am sa zbor atins poate din alta viatza da nu voi fi niciodata Si nu ma intalnesc cu nimeni cand ies Vorbesc mai multe persone prezente de o absenta lucida Inchipuite probabil, cred ca cu mine Societatea mea e formata din scanduri scufundate, Dezgrop cararea din memoriile aflate in castelul meu alienat Din ganduri ce imi fermeca zarea Continui sa povestesc si nu mai gasesc pasiunea si atunci a disparut lumea Si miscarea a despartit marea si mi aud chemarea Sunt spiritul cu care am singura relatie Sunt mandrul placut de propia`mi admiratie Sunt necesarul absolut de intuneric, sunt in saturatie Visez la o medatie lunga cat sa nu mai gandesc Ma aflu intre aceiasi pereti fara culoare ce par gri Nu mai am iesiri din tristele mele decenii de o mie de ani nu mai pot fi apt Varul cade ma umplu de praf, imi simt prezenta ca singurul motiv care lipseste Stratul meu scade, respir aer de sera Ma inec in putrefactie, mananc inspiratie ca desgust Frustrate de aceleasi gusturi fade ce ne difera Sunt doar materia imprastiata de pe stratul de ozon in atmosfera In universul meu e numai intuneric si cum am ajuns asa trist Si nu ma mai simt impacat cu nimic si nu ma mai implineste Doar zambetul obisnuit din privire imi arunca gandul in galaxii de secole Si nu mai intra la mine in camera ca sunt mort Spiritul impaturit intins in pat zace Si ultima oara am iesit din corp caci aveam o obsesie sa ma privesc de afara Sa ma odihnesc in pace Firescul meu nu a incetat sa apara si ma bucur pentru moment Pentru meoria mea, memoriile mele Sunt singur ...