Privesc codru de departe

Privesc codru de departe, În bataia soarelui, Să-l colind ca altă dată, A-și mai vrea putere nu-i. Închid ochii și în minte, Mă revăd iarași fecior, Ținand pușca bine-n mână, Îmbracat în vânător. Fă-ma doamne tânar iară, Cu vre-o 10 ani măcar, Să-mi port pușca în spinare, Să colind prin codru iar. C-am ajuns în toamna vieții, Și prea singur am rămas După anii tinereții, Singur stau și plâng în cas'. Câtau păsarile-n codru, Iar eu colindam prin el, Zace pușca ruginită, Prăfuită într-un rastel, Murgu scurmă cu copita, Si nechează n-cetișor, De poteca din pădure, Stiu murgule ca ți-e dor. Fă-ma doamne tânar iară, Cu vre-o 10 ani măcar, Să-mi port pușca în spinare, Să colind prin codru iar. C-am ajuns în toamna vieții, Și prea singur am rămas După anii tinereții, Singur stau și plâng în cas'. Câinii mei de vânătoare, Altă dată erau lei, Nu mai pot s-alunge ursu, C-au îmbătrânit și ei, Și nici eu pe carabină, Nu mai pot sa fiu stăpân, Vânatori cătare plină, Vă urează un bătrân. Fă-ma doamne tânar iară, Cu vre-o 10 ani măcar, Să-mi port pușca în spinare, Să colind prin codru iar. C-am ajuns în toamna vieții, Și prea singur am rămas După anii tinereții, Singur stau și plâng în cas'.