Ceata

De departe bărbat, de aproape copil, Strîngînd tare la piept un secret inutil, Un cuvînt nerostit nici cînd scria poezii... De departe bărbați, de-aproape copii ! Oameni vin și se duc și de el se ciocnesc, Trenuri zboară pieziș, telefoane-i vorbesc, Noaptea n-are opt ore, ziua... ziua n-are sfîrșit... De departe cărunt, de-aproape-obosit... Trei femei îi zîmbesc, toate trei ca de vată, Tipărite cu grijă pe hîrtie cretată, De departe-s frumoase, de aproape la fel: O revistă și-o carte-ntr-un pat de hotel. Și nevasta-l așteaptă și copiii lui cresc, Avioane îl iau și îl duc și-l opresc, Cifre-n loc de cuvinte, peste răni care dor, Și nimic nu rimează într-un astfel de zbor... Poți să nu-l lași să doarmă, poți să nu-i dai mîncare, Poți să-i tai bucățele fiecare tigară, Poți să-i faci praf mașina, banii... banii poți să-i arunci, Ochii lui încă vor jucăria de-atunci... De departe bărbat, de aproape copil, Strîngînd tare la piept un secret inutil, Un cuvînt nerostit nici cînd scria poezii... De departe bărbați, de-aproape copii ! De departe bărbați, de-aproape copii... Uuuu....