Ma rog

Mă rog la floarea de cireș Mă rog la frunza de măceș Mă rog la spicul grîului Mă rog la unda rîului Dă-i omului tot ce-i frumos Dă-i gînguritul cel duios, Al porumbeilor pe ram Dă-i boare de parfum prin geam Dă-i dorul de-a umbla prin munți Cu zori și cu zăpezi pe frunți Cu flori pe cărărui pe stînci Cu vulturi peste rîpi adînci Dă-i pîine albă lîngă vin Și peste casă cer senin Și frate bun și bun vecin Și somul noaptea fără chin Dă-i chipul din izvor curat În care și-a astîmpărat Și setea și obrazul cald În drumului către înalt Mă rog la toate cîte sunt Să fie bine pe pămînt.