Se putea mai rau

Uneori simti ca te doare, nu stii ce sa faci Te arde orice cuvant, si tot mai rau te ataci ai impresia ca totul se naruie in jurul tau si uiti sa te gandesti ca se putea mai rau... Am inima peticita cu sentimente reciclate Si mii de vise sparte, arse, aruncate Am un suflet scorojit, ce a uitat sa simta Cu bucati rupte, ce-au invatat sa se minta Un petic cu clipe trecute arse sub soare Ma sfasie pe dinauntrul pustiu si ma doare Un suflet de copil, peticit mult prea curand Cu rani cicatrizate, nu mai simte nicicand Am un gand ce se pierde prin colturi uitate Si un cufar prafuit cu amintiri neuitate Cioburi cazute si crapaturi tot mai multe Sanse scazute sa mai fie cineva sa asculte Un suflet ce se rasfata morbid in lacrimi reci Si o inima ce se hraneste cu ganduri seci N-am multe pe lume si lista mea nu-i lunga Dar pentru ceea ce mi doresc, lupt precum o sluga Retraiesc pas cu pas momente, sentimente, Clipe uitate, pierdute, de vis sau demente Zambesc visator, inca privesc spre cer Ploua! Fata mi-e uda de lacrimi de inger Si ma pierd cu totul in marea de stele Pacat! Sunt singura, cu amintirile mele Ma opresc in drum, in fata unui geam aburit Visez, si, fara sa stiu ma apuc de mazgalit Insir aceleasi cuvinte ce demult sunt apuse "Se poate mai rau" - sunt doar cuvinte nespuse... Am invatat sa imi ascund amarul in cuvinte Am invatat sa mi rasfat gandul ce mai simte ca sfarsitul meu e aproape, nu am ce sa fac am un vis ce e gata sa se intample, ce fac? o dau in bara spre final, dau vina pe cer spun ca vina lui, ca am ramas fara inger