Zambet trist

Strofa I Conceptiile mintii imi tulbura gandirea Uneori simt cum cad si imi simt mahnirea ...din suflet Dar cred mereu, ca asta mi-e menirea Privirea, e rece, de gheata...simt poezia Cuvintele tremurand sunt prinse in capcana Gandul spre viitor, ma taie ca o lama Am mai spus-o si-o mai spun ...ca traim o drama Doar sentimentele ne raman singura noastra arma E razboi, in suflet si in lume E noroi, in inima si pe drum e; Doar dume, urme si sume Ei zic ca toti avem un pret...Hai zi cat imi dai Ma pish pe banii tai...ne vedem in rai Nu ma vand pentru nimic Prefer sa cresc in timp, cat vreau si pot sa zic Ca ma simt implinit, cat timp m-aud pe beat Strofa II Des car toate problemele in spate Si ma descarc prin versuri scrise-n noapte Atunci cand nu am somn Mor de oboseala dar nu mai pot s-adorm (nu mai pot s-adorm) Sunt multi care au spus ca sunt un nimeni, un nimeni in drum Sunt multi care nu m-au inteles atunci ce am vrut sa spun De ce fac asta? Fac pentru ca simt si imi place Inimii nu-i poti dicta nu prea ai ce face Au ras multi la inceput Dar m-am inchis intact, am revenit protejat ca un scut Am scris rima dupa rima, vers dupa vers Am continuat si continui sa invat din mers Nu e stres, dar cuvintele incep sa prinda sens Vezi des ca investesc fara sa astept vre-un rest Sunt test...Pentru ca ei zic ca viata e un test !?