Povestiri din arad

Trecem unii pe langa altii zi de zi, Pastrand cate-o poveste-n buzunarul inimii, Sigur niciodata pe toate nu le vom sti, Dar sunt cateva pe care nu le voi uita. Era o data un baiat pe nume Dani, Care facea orice ca sa-si castige banii, A inceput sa ia ce nu era al lui, Si astfel s-a facut bezna-n viata lui. Era o data o fata pe nume Carmen, Ce locuia in gara printre oameni, Plangea si se ruga sa supravietuiasca, Dar sansa ei intarzia sa-i sarute inima. R: Povestiri din Arad, din orasul meu, S-au intamplat cu adevarat. Cantecul meu il dedic celor ce mai cred Ca Dumnezeu nu ne-a uitat pe noi cei din Arad. Si ca o dovada ca Dumnezeu nu ne-a uitat Astazi cand ma uit la Dani zambesc inlacrimat, Vazand un tatic si-un sot atat de fericit, Fiindca intr-o zi cu Isus s-a intalnit. Si ca o dovada ca Dumnezeu nu ne-a uitat Astazi cand o privesc pe Carmen zambesc inlacrimat, Cum se apropie de altar intr-un alb imaculat Viata ei s-a schimbat cu-adevarat. R: Povestiri din Arad, din orasul meu, S-au intamplat cu adevarat. Cantecul meu il dedic celor ce mai cred Ca Dumnezeu nu ne-a uitat pe noi cei din Arad. Povestiri din Arad, din orasul meu, S-au intamplat cu adevarat si pe mine m-au marcat. Lucrurile s-au schimbat, amintirile le-am pastrat, Ca sa se stie ca Dumnezeu Nu ne-a uitat pe noi cei din Arad. Trecem unii pe langa altii zi de zi, Pastrand cate-o poveste-n buzunarul inimii, Sigur niciodata pe toate nu le vom sti, Dar sunt cateva pe care nu le voi uita, Nu le voi uita...