Raman asa...

tristetzea imi poate da inspiratzia dar in povestea mea exista intotdeauna o ea ce imi da puterea sa scriu si cat voi fi viu o sa fiu cu ea in lumea mea ,ea va fi regina eu o voi proteja, iar ea ma v-a ierta de cate ori o voi supara, realitatea o dau depoarte si in fiecare noapte aud soapte ce ma poarta departe, sunt multe cuvinte care pot fi spuse despre tine iar in mine creste bunatatea ca ai aparut si m-ai facut sa pot scrie despre tine,esti ceea ce ma tzine in viatza si ceea ce-mi alunga ceatza din fatza,lumea poate fi hoatza iar eu sunt firav ca o atza si mi se face greatza de ei ..pt ca ei sunt cei ce imi vor rau dar tu nu , tu imi oferi sprijinu si imi dai cuvantu, ma faci sa uit trectul si sami recuperez zambetul si asa sufletul meu creste,inima izbucneste in plans si ai ajuns sa pui stapanire pe o fericire pierduta , pe o bucata de suflet rupta,ochii mei sunt umezi dar cineva imi sopteste mai potzi sa visezi si sa crezi ,mai potzi sa realizezi ce altzii nu vad si eu il cred, am invatzat sa pierd si sa fiu uitat, dar am realizat ca ea e singura ce nu m-a uitat si am intrat in lumea imaginara unde viatza e o comoara si nu o povara,unde potzi sa crezi in totzi ,unde niciodata nu pierzi,unde invetzi sa recuperezi greselile tale, unde ea iti sterge greutatzile, si tu inveselesti noptzile adormite,unde spiritele sunt singurele care te inteleg iar eu incerc sa dezleg un mister ce are lacat de fier dar pana reusesc incerc stapanesc si sa traiesc cu ceea ce mi-a fost dat si cand nu o sa mai pot lacatul o sa-l scot...!!!