Preludiu melancolic

Abia a?tept să sting lumina ?i să mă uit la lună, Să-?i aud din nou vocea ?i să î?i spun ,,Noapte bună!". Nu cred ca ?tii cât de mult eu te-a? putea iubi, Mi-e frică să ?i-o spun de teama ca unul din noi va suferi Prea mult. Prea mul?i se-ntreabă de ce este a?a, Că ce fac eu este via?ă, dar nu via?a altora. ?i, orice ar fi, te rog nu mă uita, Lasă lumea să vorbească ?i dă-i in p**a mea. Nu trebuie să te complici cu tot ce spune lumea. ?tii prea bine că nu contează ce bârfesc ă?tia întruna. Acordă-mi o ?ansă ?i-o să-?i dovedesc că se poate, Nu am o soartă ordonată, dar am o via?ă ca la carte. ?ie î?i ajunge să î?i spun ca te iubesc, Tu nu-?i dore?ti cadouri, iar eu sper să nu gre?esc. Uneori e?ti fructul oprit, dar ?tiu că nu pot să mă ab?in. Când ?tiu că n-o să ne vedem, mi se umple inima de venin. E?ti aici, lângă mine, de?i ?tiu ca e?ti departe. Nu te-a? putea uita, nici să aflu că e?ti pe Marte. Mai sunt multe fete, însă tu m-ai fermecat Cu pielea ta fină, ni?te ochi dulci ?i un zâmbet de admirat. Nu e?ti ca celelalte, tu m-ai în?eles mereu. Ai fost aproape de mine ?i la bine, ?i la greu. ?tii că nu sunt genul să fac vreun gest eroic, Asta a fost, pun punct. E ultimul vers melancolic.