Copacul De Hartie

Călătorule, nu trece rece Nepăsător, sunt o ființă vie, De ce mă iei drept simplu decor? Stau drept, ne tragem din același sol, Nu-ți vărsa ura! Poate nu știi ce mult suferă natura că, De când banu-i la putere, ai mei nu mai pot să îndure și Pe vremea lui Brancoveanu Bucureștiul era o pădure, Zilele bune s-au dus în viteză, Toți caută destinații, loviți în freză se-ntorc la geneza. Se mișca amputați de pareze, bazați pe proteze, Ți-arăt imaginea vieții, mișcare, fotosinteze. Respir dioxid de carbon, să-ți dau oxigen, Tu vii cu-o drujbă, motivând c-ai nevoie de lemn. Io-am prins rădăcini aici, sfidând dogme-nvechite, La umbra mea am găzduit mărăcini și-alte forme părăsite Ce-ncercau să se ridice disperați spre coroana, Cădeau răpuși de karma, odată cu bătrâna doamnă. Toamnă-n tonuri de portocaliu, cer cenușiu, Mai trece-un an, știu! Sper să ies iar din iarnă viu, Cu gânduri de pace, ca dar din dar se face, Tata mi-a dat (?) să scăpați de cancer. A inventat roboți, și-a invadat lumea, Pe culmea care sunt nu-mi poți stopa ascensiunea că Stau ancorat în pământul asta, vorbesc din punctul asta de vedere Și toate vin dinăuntru. Și poate cuvântul se pierde, că nu vorbim la fel, Rămân verde, tu pus pe măcel cu-n baltag de fier, Cu dementa unui tembel picat în cerebel Să-mi extrag esența prin violență și exces de zel. Și-s martor de la prima lovitură, prima-ncarcatura, Martor cum artificial schimb circuit în natură. Așa a fost să fie, casă nouă, tipografie, Îți dau hârtie la nevoie, avem altă ideologie. Altă linie intră-n proces, motive, Reviste, manuale, ziare de scandal și tabloide. Vrei România liberă? Nu mai distruge! Nimeni nu râde la cancanul cu gardianul corupt și infractorul fără plângeri. Cu vărsare de sânge ai cerut dreptate, Ai aflat că totu-i rânced și cât de falsă-i libertatea, Că stai la mâna pilei sau la cutia milei, Când vine banu-n palma zici că e evenimentul zilei. Știu, vrei adevărul pur, dar nu ți-l dă Patriciu, Adevărul e dur, pur și simplu pioni de sacrificiu Și te zbați până devii nebun de legat, cu visul surpat De atâtea stive de teorii in cap. E haos! Îl vezi cu ochiul liber, Miopi necalificați încă se bat să devină lideri pe piață, Viata-și intră-n rol la teatru paiață Te băga cu capu-n nori, apoi împrăștie ceața, despica fata! Se joacă Năpastă, mulți pleacă cu asta, Iau toată industria asta și-i dau foc că iasca. Mai bine taci ca mutul, ori sari la gât ca Beirutul, E limpede, toți vrem o salvare pe ape tulburi că Prutul. Băi Brutus! Stai deoparte și-nvata, Natura-i o carte deschisă, ți le da din scoarță-n scoarță E fructul imaginației, crescut cu apă din fântâna inspirației Și lumina de crepuscul! Nu știu ce-ai dedus tu.. Timpul se scurge și nu… Nu faci nimic… Roata lumii se rupe, mai are un pic! Timpul se scurge și nu… Nu faci nimic! Roata lumii se rupe, mai are un pic!