Noapte rece

Sub o cripta neagra. Intr-un cimitir. In cavoul negru. Sculptat in safir. Trista si lasata. Doar in voia sortii. Dulce Gabriela. Printesa a mortii. Urla lupii in noapte. Liliecii zboara. Pe o creanga uscata. Se aseaza o cioara. De printre cripte rupte. Se simte o rece spasma. Si din cavoul negru mormantu` atunci apare. Si piatra de pe groapa crapand in doua sare. Incet plutind se`nalta printesa,o fantasma... ...Dulce intrupare de omat si buza-i viorie. Pe piept poarta o salba. Cu mainile de ceara ea tampla si-o mangaie. Iar fatza e frumoasa ca varu este alba. Prin vant,prin neguri vine,si norii se astern. Fug fulgerele-n laturi lasand-o ca sa treaca. Parea ca e un inger ce trece prin infern. Si apele cu spaima fig in pamant si seaca. In cale intalneste. Un frumos baietel. Pe loc se indragosteste. Topita-i dupa el. Mandru,falnic e baiatul. Cu par de aur moale. Si tare e incordat e bratul. Si umerele-i sunt goale. El de pe pamant o ridica si pe pieptul lui o pune. Inima-i zvacneste tare ,viata-i parca se rapune. Ea se uita se tot uita un cuvant macar nu spune. Rade doar cu ochii in lacrimi speriata de o minune. Si barbia io ridica insa ea e ca si muta. Si o strange tare-n brate si suav el o saruta. El "O dulce esti tu domnisoara. O viata te-as iubi. Si chiar iubirea de-o sa doara. Cu tine tot as fi. Ea "O vino dragul meu baiat, Sa te privesc de-aproape, Ai aparut ca din senin, Ai rasarit din ape. O vin`,odorul meu nespus. Si lumea ta o lasa, Devii nemuritor ca mine, Iar eu sa-ti fiu mireasa." El "O vin iubirea mea nespusa, O vin dulce craiasa Sa fi doar eu barbatul tau Si tu sa-mi fi mireasa." Isi simte trupu atunci cuprins de brate reci. Pe gatu gol el simte un lung sarut de gheata. Si stie ca de acuma a lui ramane in veci. Parea un junghi puternic cel lasa fara viatza. Si sange curge in picaturi cu mia. Barbatul galben e la fatza. Se pravaleste la pamant. Ramane fara viatza. Dar iar inima ii bate. Obrazul lui ingheatza. Se scoala iar de jos. Si o cuprinde in brate. Porneste vijelia,in jur e doar mister. Si-n doua laturi pamantu` deschide usi de fier. Cu genele lasate pe ochii adormiti. Frumosi erau si astfel de moarte logoditi. De maini ei intra inauntru si portile se inchid. Pe veci pierira`n noapte a maretului mormant. Cavoul e acoperit cu mii crengi de molid. Si dupa ei si dragostea pierira in pamant.