Scrisoare la - nceput de iarna
607
Nici nu mai stiu nici nu mai vad
Padurea-i toata un prapad
Mestecenii cu presimtiri sa zbat in vant ca niste miri
Peste gradini un fum ciudat
Staruie greu ca un oftat
Mama-nrun colt zambeste stins ca un cires de ani invins
Durerea nu pot sa mi-o strig si tac si nu vorbesc nimic
Instrainarea si-a infipt in piept cutitul de argint
Dar stiu ca aceasta taina grea o intelege numai ea
Nici nu mai stiu nici nu mai vad padurea-i toata un prapad
Comentarii (0)
Autentifică-te ca să comentezi.
Niciun comentariu deocamdată.