Uneori il visez

de Edt.hack

196 de vizualizări Fără voturi încă
Notează:
Il stiu din totdeauna Mi-a fost mereu aproape Ii vad chipul ravasit cand strang din pleoape Il vad jucandu-se cu ceilalti copii Batandu-se pentru tot felul de prostii Nu prea avea jucarii, nu pentru ca le strica Da, parintii lui nu aveau bani sa-i i-a Ii intelegea, nu le cerea prea multe Si se bucura mult la lucruri marunte Se credea important, vroia sa iasa in evidenta Si era premiant, nu avea nici o absenta Ii placea sa rada, o facea destul de des Parca il mai aud spunand "ma duc sa ma distrez" Uneori il visez, sta in fata mea neclintit Si ma intristez, vreau sa il imbracisez macar un pic Dar nu spune nimic dar ma priveste bland Si ma trezesc mereu cu ochii lacrimand Disperat dupa adidasi il vad strangand banuti Il vad pierzand ani multi cu oameni prefacuti Nu stia cum e viata, o trata cu umor Obisnuia sa scrie, spera sa ajunga scriitor Sarea primul din prima sa acorde ajutor Ii ajuta pe multi fara rugamintea lor In mintea lor poate era doar un baiat de treaba In mintea lui probabil inca se mai intreaba... Avea destui prieteni, se intelegea cu toti Odata crescut intelegea ca-s hoti Daruia iubire, nu cerea nimic in schimb Si neprimind nimic s-a intristat in timp Nu-i mai pasa de scoala, era corigent Dar nu prea il interesa era indiferent Se gandea la fostii prieteni nu-i venea sa creada Se intreba plangand pe cine o sa mai piarda Din pacate anii, obisnuiesc sa treaca Nu mai vorbea acum, obisnuia sa taca Nu mai radea, nu mai iesea la joaca Plangea mereu tot ce putea sa faca Il vedeam rar dar nu putea sa il mai privesc Repeta obsesiv "Nu vreau sa mai iubesc" Regreta tot, regreta ca a iubit Si blestema pe cei care l-au ranit Era schimbat in rau, lipsit de vlaga Megea cu capul plecat nu mai vroia sa vada Nimic in jurul lui, suferea prea mult Tinea capul plecat nevrand sa fie vazut Era cazut la pamant nimeni pe langa el Avea doar ura in gand nu mai era la fel Stia ca au profitat toti de bunatatea lui Si-aveau sa cunoasca acum si rautatea lui Ramasese singur, nu prea mai iesea din casa Punea pe foaie pixul si tot ce-l apasa Se certea cu ai lui, nu mai poftea la masa Punea pe foaie pixul si tot ce m-apasa In prezent sunt la fel, la fel de trist Imi fac multe griji dar la fel rezist Si cu o lacrima albastra pe foaie va spun Ca a meritat sa intarzii cu acest album.

Comentarii (0)

Autentifică-te ca să comentezi.

Niciun comentariu deocamdată.

Folosim cookie-uri necesare pentru funcționarea site-ului (sesiunea și protecția formularelor). Cu acordul tău, încărcăm și conținut de la terți care folosește cookie-uri: reclamele și playerele YouTube și SoundCloud. Detalii în Termeni și condiții.