Condamnare la toamna

Daca padurea ne condamna La nostalgie fara rost E toamna, vara mea, e toamna Asa cum poate n-a mai fost. Atatea taine nepatrunse Ne cad din brate la un semn Si suntem imbracati in frunze Si captusiti cu-n fel de lemn. Refren: Nu e toamna cum esti tu, Viata mea de toamna, nu. Singur sunt pe pamant, Vara decazu... Mai e in tot un pic de vara Dar paturi aspre ne-nsotesc La orice drum mai lung afara, Prin cai de abur nefiresc. Mai am senzatia ca-n toate Pot fi si altfel decat sunt, Dar muntii-mi pun poveri in spate, Si simt ca port pe talpi pamant