Glas mut

sunt gata sa te`ascult.. il aud neincetat chiar de`mi astup urechile totusi el tace, nu mai suntem noi, ci vechile momente si face tot sa schimbe acele sentimente demult concrete, acum fraze incoerente si desi noi suntem in miscare permanent timpul pare oprit undeva intr`un prezent trecut demult pe care nici nu vreau sa`ncerc sa`l uit cand fiecare gand parca rescrie acelasi rand ascund in mine un glas mut ce il las mut asupra mea si sper sa il ascult candva cand va striga si altceva dar pan` atunci aud cum ploua in timp ce eu stau jos si desenez ceva intr`un autobuz jegos cu`n deget pe geamul aburit prin care privesc lumea cum trece indiferenta, fiecare prea grabit s`a ofilit o floare ce`a fost udata doar de ploaie si tot ce s`a simtit au ramas randuri pe o foaie mai e o amintire, imi vorbea fara cuvinte, si`acum e doar un glas ce o sa se stinga inainte te rog sa taci, nu mai vreau sa te ascult nu mai pot sa te aud tot ce vreau e sa`ti sarut buzele ce`acum ma cearta mi`arata c`am gresit daramat, fara tine nu mai pot sa ma ridic te rog sa taci, nu mai vreau sa te ascult nu mai pot sa te aud tot ce vreau e sa`ti sarut buzele ce`acum ma cearta mi`arata c`am gresit daramat, fara tine nici nu vreau sa ma ridic n`am vrut ca eu sa tac dar se pare ca el a vrut incat s`a rupt tot filmul pentru ca amandoi am tacut si am crezut ca am cazut cand am vazut ca s`a trecut la un nivel de dedesupt in timp ce`asupra mea tot actiona ceva ce m`asuprea, ce ma durea, dar ma oprea oprea marea dorinta de`a deslusi ceva de`a auzi nu ce as vrea si nu de la altcineva, ci adevaratul pe care`l masca tacerea ta placerea ta era candva marcata de prezenta mea acum absenta inlocuita`i incomparabil de o alta ea zicea multe.. un glas ce pare`acum ca a mutit am adormit cand ne`am trezit, am constatat c`am amortit a socotit mai bine sa tac in loc sa se complice si ce ma tot intreb e: "totusi el ce o zice?" pastrez clipe frumoase si acum ca intr`o arhiva dar rasuna vocea lui ca fericirea`i relativa recunosc, am fost cel mai mare prost cand am crezut ca asa va fi mai bine desi stiam clar ca nimeni si nimic n`o sa poata vreodata sa umple golul ramas in urma ei, acum caut ca orbul in cutia cu amintiri ceva sa ma linisteasca vreau sa`i aud glasul, vreau sa ma trezeasca din cel mai negru vis din cea mai neagra noapte sa ma scape de cosmarul numit "singuratate" dar e poate prea tarziu, ea e poate prea departe si un zid construit din orgolii ne desparte ne imparte lumea in doua, dimensiuni paralele doua dimensiuni pazite de mii de santinele si mii de stele cad in fiecare noapte`n care trezit la realitate, realizez ca doare rau, c`am fost rau si totusi bine`i c`am plecat din viata ei sunt sigur ca am eliberat un suflet prea curat pe care nu l`am meritat juraminte, promisiuni, pe rand am incalcat am tradat un vis frumos si am uitat sa mai iubesc imi doresc sa mai pot din nou in ochi sa o privesc sa`i soptesc cuvinte dulci ca in vremurile bune sa imi iau inima`n dinti si`apoi sa fugim in lume dar e totusi prea tarziu, ea e totusi prea departe iar zidul dintre noi se inalta, ne desparte devine`ncet o parte din existenta mea de o parte eu singur, dincolo e fericirea ym:melo2peu