Sunt atat de suparat , de nu vad pe unde calc ,
Nu vad unde calc pamantul ,merg incotro bate vantul.
Blestem clipa , blestem ceasul ,care mi-au adus necazul,
Prin ce trec eu de 2 ani ,nu doresc nici la dusmani.
Ma apasa un dor greu,mi-e dor de baiatul meu,
Mi-e dor de al meu printisor si din asta cred ca mor.
Vino Voda , vino acasa ,ca mi-e inimioara arsa,
Totu-i trist aici in tzara ,fara tine-i casa goala.
Ca orice om suparat , care tine la baiat
Te-a incercat sa iei aminte , sfatul meu bun de parinte,
Sa te insori cu o fata buna , dupa merit si masura,
Sa fie de seama ta , ca sa nu ai soarta mea.
Nu vreau sa te necajesc , vreau doar ca sa-ti amintesc,
Cum te`am crescut eu , Ionutz , de cand ai ramas micutz,
Te-am crescut dintr-o farama , ti-am fost tata , ti-am fost muma ,
Te-am crescut , te-am leganat , de cand maica te-a lasat.
Cu ce-am gresit printul meu ? ca a muncit taica din greu ,
Am muncit si peste zari ,sa te cresc cu servitori,
Ti-a facut taica de toate si te-a dat la facultate,
Am trait doar pentru tine , sa ajungi mai ceva ca mine.
Printule te-ai insurat cu cine ti-a cazut drag ,
Plang ca m-ai lasat cu dor , printul meu ratacitor.
Plang ca am ramas singur doamne ,
Iar dusmanii bat din palme, ai facut fara sa vrei , voia la dusmanii mei.
Mama ta canta intr`una si spune la toata lumea ,
Ca si-a castigat baiatul si m-am ales cu oftatul,
Ca te-ai impacat cu ea si esti impotriva mea,
Ca-s rau si m-ai parasit si-n zadar eu am muncit.
Te intreaba copile lumea , si te intreb si eu acuma :
Unde era mama ta cand taicutza te crestea mai ?
Cati bani ti-a dat , cata paine ? ce-a facut ea pentru tine ?
Ca-n atatia anisori nu te-a vazut de 5 ori ...
Eu ca parinte , ca tata, nu te-am oprit niciodata ,
Sa vorbesti cu mama ta , tu stii cum fugeai de ea mai ,
Timp de 20 de ani v-ati avut ca doi dusmani ,
Acum v-ati unit vad bine sa va razbunati pe bine.
Eu va las in seama voastra doar faptele sa vorbeasca ,
Stie toata Romania ca mi-am facut datoria,
Ti-am dat minte si povata , ti-am dat 7 ani de acasa ,
Te-am crescut ca-n foisor , printul meu ratacitor.
Am incercat sa te uit , sa joc taica si sa cant mai ,
M-am infratit cu paharul sa uit dorul si amarul,
Dar cum sa uit taica draga cand te asteapta tara intreaga?
Te asteapta lumea , poporul ca sa primenesti folclorul.
Te asteapta persinarii , finii tai si lautarii ,
Te asteapta Dambovita si sarmana bunicuta.
Sa te intorci pe al tau pamant , aici unde te-ai nascut,
Sa te introci pe perna ta , ca-n straini viata e grea mai.
Pana atunci printul meu , eu te las cu Dumnezeu mai,
Sa-ti dea pacea , sanatatea , sa poti cantari dreptatea,
Cand vei afla vinovatul spune-mi al cui e pacatul,
Ca sa stie lumea toata , care-i vina mea de tata.
Taica nu mai am putere sa-ti aduc vreo mangaiere ,
Iti trimit din departare , acest cantec alinare,
Cu rabdare sa-l asculti si de mine sa nu uiti ,
Ca sunt singurul din lume care iti vrea numai bine.
Dar viata drumul si-l tese , omul din soarta nu iese,
Ce ti-e scris in frunte-i pus , totu-i de la Cel de sus mai ,
Mai tarziu cand ai copii , printule tu ai sa stii ,
Atunci vei sti ce inseamna sa fii tata , sa fii mama .
