Ploaia

Se-ntorcea de la scoala intr-o dupa-amiaza ploioasa, Un vecin ii zice: „te duc eu, oricum merg spre casa. Haide, urca-n masina”, si ea a urcat, Nestiind ce avea el in minte de fapt. Ce urmeaza zici ca e un rau oarecare, Vinovatii scapa prea usor de-nchisoare Si nu mi se pare, dureaza dureros de mult Ceva atat de clar de la-nceput! Nori mari anunta furtuni. Ploi mari vin sa faca minuni, Vin sa stinga carbuni aprinsi de slabiciuni, Sa faca din oamenii rai oameni buni… Ploaia va cadea din nou Si nu vom mai vedea pe obrazul tau Lacrimile puse de un suflet rau, de un suflet rau. O zi rece de luni, fata se-ntoarce la scoala. Poarta o haina lunga, dar se simte tot goala. Si de luni de zile-asteapta, da` dreptatea ei se-amana, Iar de dincolo de gard vecinu-i face din mana. Justitia se pierde-n paragrafe, multe hartii, Cand se pun pe masa plicurile pline de mii, Da` chiar daca oamenii uita sau nici nu vor sti, Ploaia rece-i va trezi! Nori mari anunta furtuni. Ploi mari vin sa faca minuni, Vin sa stinga carbuni aprinsi de slabiciuni, Sa faca din oamenii rai oameni buni… Ploaia va cadea din nou Si nu vom mai vedea pe obrazul tau Lacrimile puse de un suflet rau, de un suflet rau.