29 noiembrie

29 noiembrie ora 22 sunt singur prin camera,afara nu mai ploua simt ca inebunesc,muzica canta dar nu mai are inteles ma pun in pat,o stare de c***t ma framanta prea multe in ultimile 2 luni defapt.. zilele bune sunt tot mai putine soarele apune tot mai des si-n mine se creaza doar condens ma ridic,iau o pereche de blugi si un hanorac pe mine imi pun castile in urechi grabit izbesc usa,in fine... am luat-o singur la pasi pe strazi in noapte sunt prea multe ce ma apasa din spate,putine fapte prea multe ganduri,cuvinte grele inca caut raspuns la intrebari de ale mele as vrea macar o sansa,as vrea sa stiu as vrea cand ma trezesc sa n-am suflet pustiu si m-am intors peste 3 ore acelas pat rece.... ce greu mai trece timpu',nimenu nu te-ntelege am adormit intr-un final e adevarat visand plangand ce-am adunat dar am pierdut si tac si cand vreau sa vb nu am cu cine realizez ca-i doar un vis si o parte din mine si m-am trezit de dimineata aceiasi stare de c***t care nu mi-a mai trecut de ceva timp defapt incerc sa fiu azi ce nu voi mai fi maine ca am incercat sa schimb prea mult rau in bine si am facut doar cum am vrut nu cum trebuia sa fie chiar daca acum sunt aici si pun pe hartie sunt momente pline,numai nebunie sunt clipele in care in jurnal am pus un rand ce mia venit in cap si ma credeam dus vazand cat de repede timpul mi s-a scurs si cum in mine a patruns e o zi din viata mea,o zi obisnuita una din zilele in care moralul e doborat chiar daca nu ii e frica timpul nu trece,noi imbatranim nu ne schimbam,doar ne maturizam si in fuga dupa mai bine arunci greseli asupra ta care cu timpul o sa le platesti stii bine gandeste tu pentru alti,dar nu-i lasa pe alti sa gandeasca pentru tine ca eu i-am lasat pe alti sa aleaga pentru mine si cu timpu am suferit caci eram jos si imi era greu sa ma ridic