Esta soledad (singuratatea asta)

Din nou,incerc sa discifrez ce rost mai are sa vorbesc Daca imi confunzi vocea cu vantul... Din nou,ma tot plimb pentru a`mi gasi drumul, Pentru ca dragostea este un loc pe care destinul L`a ascuns de mine din pura placere. Din nou ma lupt cu vantul,ploaia ma uda..iar soarele a disparut. A ramas doar singuratatea asta care imi aduce aminte de tine, Care doare si`mi face rau pentru ca nu esti aici. Nu e usor sa respiri,si in acelasi timp sa nu simti Ca lumea asta e o pedeapsa daca nu mai sunt langa tine. Din nou cu toate amintirile stranse intr`o valiza, Cu inima asta care acum e incompleta Si care cauta sa`si face un nou drum Dar e imposibil daca nu sunt langa tine. Din nou ma lupt cu vantul,ploaia ma uda..iar soarele a disparut. A ramas doar singuratatea asta care imi aduce aminte de tine, Care doare si`mi face rau pentru ca nu esti aici. Nu e usor sa respiri,si in acelasi timp sa nu simti Ca lumea asta e o pedeapsa daca nu mai sunt langa tine. Nu e normal sa fi zi de zi prezent in gandurile mele, Sa caut in fiecare dimineata rece Un mod de a scapa de singuratatea asta. A ramas doar singuratatea asta care imi aduce aminte de tine, Care doare si`mi face rau pentru ca nu esti aici. Nu e usor sa respiri,si in acelasi timp sa nu simti Ca lumea asta e o pedeapsa daca nu mai sunt langa tine.