"Exista un pictor dincolo de a mea viata, knd ma vede trist"imi deseneaza un zambet pe fata" Sigur ca de la persoana iubita asteptai chiar mai mult decat totul,ai vrea sa o integrezi organic in propia-ti finta,sa te iubesti cu ea.....o viata..cel mai minuscu semn al tradarii ia proportii cosmice,teama de a nu o pierde,indoiala se transforma in urare,dar cu timpul din pacate mediocritatea motivului isi pune amprenta pe toate...mizeria,nesiguranta,primitivismul murdaresc progresul,mod asemanari apei chiar si dificile cele mai tranice gandiri,yo nu inteleg ca in realitate traim cersind ceea ce nu ni se cuvine,cersim sau furam?nici nu stim!eu am urmarit orbeste intelepciunea calcului dragostei si ea se atrofiaza!Dragostea si moartea incep sa mi se para mult mai apropiate de cum banuisem,ele se resping si se cheama,se alunga si se provoaca reciproc....moartea stirneste pira la paroxism,nevoia de dragoste,iar iubirea singura in care ne este dat sa ne realizeze pe deplin,ca oamenii(nu este cazul meu)aspira la trairea si eternitatea mortii!ma indrept spre o lume de amintiri alundecand pe zeci roti neridicate,ploaia le spala ...amintirile sunt intodeauna imobile,fixate pt totdeauna in memorie si nu se uita ,imi place sa calatoresc ,timp smuls din vitorul realitati.....de ce oare m-am nascut dak stiu k am sa mor?
Comentarii (0)
Autentifică-te ca să comentezi.
Niciun comentariu deocamdată.