Sa-l fac pe tata sa se faleasca

Cu mine tata s-ar mandri Pe-al mamei chip un zambet ar inflori Fara sa cuceresc noi lumi si glorie Sau cu un nou stil sa intru in istorie. Destul ar fi sa folosesc in viata Unealta de la ei-a lor povata sa-mi carmuiesc corabia propiei sorti Printre corabii pline de idioti. Chiar de n-as fi macar o data-n frunte De n-as urca pe-al omenirii varf de munte Sa fiu un biet numar intr-o gloata Tot as muri cu inima-mpacata Ca am facut tot ce mi-a stat in fire Ca mi-am urmat propia gandire Am dat din mine ce era mai bun. De restul se ocupa el acum. (Iubirea neconditionata Va iinflori din grija ne-ncetata). In cel din urma ceas Tot cea mai ramas E sa fiu om, sa pot infrunta Tot ce destinul pune-n calea mea Sa fiu numit, drept, fara de tagada, Farama din din a domnului pamada. Sa fiu ce sunt, de-atat mi-e dor Sa fiu mezinul lui si al ei copilullor, Si chiar de cresc eu tot copil as fi. Astfel cu mine tata s-ar mandri, Si-al mamei chip de zambet va-nflori ...