Ninge peste Streaja

Ninge peste Streaja, peste trupul tău puțin Astăzi, când vor arde la răspântii de pelin, Bunule, prin cetini, din poveștile-n care-am crezut N-a rămas nimic în palme să îmi țină de urât. Vine primăvara și mi-e teamă c-am să plâng, Florile nu știu spre seară ale cui copac mai sunt, Ca un val ce crește-n toate stă să se prăvale-n zi De la Streaja pentru tot ce m-ai învățat a fi. Urcă norii și nu știu ce hram mai port, Bate vântul dinspre țară și n-am unde să mă-ntorc, Îi privesc, dar parcă-s alții și mă simt ca un străin, Bunule, când ninge astăzi peste trupul tău puțin.