Cea mai noua manea

la cativa pasi e marea clara in spate palmieri sunt mii, o fata goala lin alearga prin valuri mici si stravezii. zambeste cald,vine spre tine, si stropi de soare-o impresoara tresalta trupul unei zane, lucind in razele de seara. o vrei mai repede in brate si fugi spre ea,si ea spre tine, mai ai un pas,dar nu se poate frumoasa ta devine...cine? te uiti la parul de matase din el ies fire albe,crete, vezi nasul cum da sa se lase si senzuale buze,bete... o recunosti acum,din fata prin spuma marii alergand, n-a mai ramas decat nevasta in fata ta,adanc dormind. a disparut de tot iubita te uiti buimac,nu-i de gasit, dar stii,de vina e consoarta iar s-a-ntrecut la sforait. nu vrei s-o vezi,te-ntorci pe-o parte o poza veche-ti sare-n ochi, si-ti spui cu jale,de departe mai bine-arata-n poze vechi. ce glas suav si ochi in lacrimi avea in clipa cand spunea cu zambet incarcat de patimi `o sa raman mereu a ta...` iar tu credeai,iar tu sperai, spuneai- mereu va fi asa te uiti in urma,ce ziceai? dupa un an s-a dus deja. nu,n-a plecat in alta lume, dar glasul frant si ochii-n lacrimi s-au transformat in certuri,glume, cam nesarate pe alocuri. a fost o vreme cand draguta spunea devreme:`vrei cafea?` acum striga nefericita la sase:`fa-o si pe-a mea!` candva zicea c-o doare capul la ceas de seara cand zambeai, iata,te doare chiar tot corpul cand ea zambeste cum vroiai. mai bine-ncerc s-adorm la loc pe fata marii s-o gasesc, caci ea nu stie de-acest joc ea vrea decat sa o iubesc...