Romania mea

Dezbatem subiecte inepte, inerte, Judecam oamenii dupa coperte, Ne zbatem intre zi si noapte, Insiruim obscure fapte… pe ata vietii. Ne traim viata ca poetii, Fara habar, dar cu speranta Si respiram in concordanta Cu ce ne spune societatea… sau jumatatea Cea norocoasa de romani Ce cred ca lumea lor marunta E cea mai buna si mai sfanta. Noi stam la geamuri, privim afara, Purtand in suflet o comoara. Care ne da drepturi depline Asupra unei alte lumi – a libertatii de sine. Refren x2: Totul pare mare atunci cand esti mic Nu-i nimic Totul pare de neatins Nu te lasa invins Vorbesc de pace, si-arata armele Cum .. cand toti trebuia sa fim egali din nastere Nu spera si nu ai teama Spune un poet de seama Ce e val, ca valul trece. Ca e unul, ca sunt zece, Din palate sau din beci, Toti avem un loc de veci. Asa ca da-te mai incolo Asa ca da-te la o parte Joaca-ti destinul pe o carte Pariul e deja pierdut… demult! Te zbati in frig, te zbati in frica, Lumina spiritului striga, Loveste poarta de la cusca Un demon vine si-l impusca. Veghind un spirit care moare, Un inger imi plange la picioare. Refren x2: Totul pare mare atunci cand esti mic Nu-i nimic Totul pare de neatins Nu te lasa invins Vorbesc de pace, si-arata armele Cum .. cand toti trebuia sa fim egali din nastere Cu totii ne-asumam aceeasi vina C-am savarsit voit aceasta crima Si n-am lasat o urma de scapare Gandirii ce ne cere iar iertare. Aruncam moneda si pe cealalta parte, Viata devine condamnare la moarte. Apridem o faclie de-aducere-aminte, Lumanarea sufletului punem in cuvinte. Nu stam ascunsi sub carapace, Ne dam cu pumnul in torace, C-am aruncat in inchisoare Atreia parte din teroare, Lasand o lume izbavita De Rau… si ocolita… de D-zeu! Refren x2: Totul pare mare atunci cand esti mic Nu-i nimic Totul pare de neatins Nu te lasa invins Vorbesc de pace, si-arata armele Cum .. cand toti trebuia sa fim egali din nastere