Nemo (romana)

Nemo / Nimeni Acesta-s eu, ce-n vesnicie Am pierdut calea spre mine Unul din cei far-de nume, Far-o inima curata, care Nordul sa-mi indrume. Acesta-s eu, de-a pururi far-de nume, Ca o ultima-ncercare asternut-am aste randuri, Calea de-a-mi gasi in lume. Oh, cat tanjesc ca ploaia sa m-aline, Tot ce-mi doresc, de vise noptile sa-mi fie pline. Pierduta-n intuneric mi-e inima, iubinda, As da oricat sa regasesc speranta cea murinda. Oh, cat tanjesc dupa ploaia alinatoare, Cat imi doresc iar sa ma pierd in visare O data si de-a pururui Si totul pentru-o clipa, Nimeni mi-e numele, ce-n vesnicie se-nfiripa. Intre a doua si a treia foaie din a vietii carte Vestejeste a mea floare, Ce „o data” si „de-a pururi” prin pacatele-mi desparte. Merg pe calea-ntunecata, Dorm cu ingeri, Chem trecutu-n ajutor. Cu iubirea ta m-atinge, Reveleaza-mi al meu nume Ca sa fiu intr-adevar. Nemo navigand spre casa, Nimeni, al tau sine, sie-si lasa.