Aud pasii tai grabiti, cum se afunda incet in noapte
Iti aud glasul tau rece, cum desluseste incet soapte
Iti simt prezenta ta, te simt cum ma imbratzishezi
Cugetez profund la tine, iubito, ma hipnotizezi.
Dar un fior ca de gheata, ma arunca din al meu scaun
Precum o stafie hidoasa, ce ma poseda chiar acum
Si ma intorc incet, dar vad ca tu nu esti
In camera sunt doar eu, visand alte povesti.
Cate versuri am mai scris, sincer chiar nu mai stiu
Incep sa cad spre abis, sa ma iubesti e prea tarziu
Am fost ranit prea mult, de mult prea multe persoane
Am fost luat de prost, tras in piept de multe dame.
Nu voi mai iubi pe cineva, cum te-am iubit pe tine
Nu se va mai aprinde flacara, ce a ars odata in mine
Imi lipesti foarte mult, sufletul acum imi plange
Am nevoie de tine, precum vampirul are de sange.
Si incerc sa ies, din aceasta melancolie profunda
Dar parca ceva, mai tare, in ea ma scufunda
Si din ce in ce mai tare, ma face sa ma gandesc la tine
La noi si la clipele, cand totul era bine.
Dar acum in sfarsit, reusesc sa cunosc pe cineva
Si stau cu fata aceasta, doar pentru a te uita
Dar cand incerc s-o sarut, apare imaginea ta
Nu mai pot sa te uit, esti intiparita in mintea mea
Si stau cu aceasta fata, cred ca o luna aproape
Destul ca sa o fac, sa creada ca-s a sa jumatate
Dar e sunt in continuare cu gandul tot la tine
Imi lipsesti si mai mult, chiar nu stiu ce este cu mine.
Si intr-un tarziu, ii spun acelei fete adio
Dar ea spune ca nu se poate, ca ma iubeste enorm
Dar mie nu imi pasa, chiar daca imi poarta iubirea
Si este numai vina ta, tu mai facut sa fiu asa.
M-ai facut un insensibil, nu mai pot sa mai iubesc
Acum sunt indiferet, la cuvinte care ma ranesc
Chiar si ranit sa stii, ca tot ma gandesc la tine
Imi lipsesti iubita mea, dar tie nu iti pasa de mine.