Ua cui

Cu ochii culoare cenușă, o vad tânjind cum plange și bate tare-n ușă de parcă ar fi a ei și vrea să intre și nu știe, cine este cel ce are chei. Doar vrea să-i vorbească și prin vizor e atât de simplă și frumoasă, și bate și cu pumnii, parcă e un copil, atât de dulce și plange ca nebunii. Îmi tremură mâna pe clanță, iubito, tu nu ști ce demoni-mi zac adânc sub față și știu că par deosebit, dar eu nu mă plac așa de mult, deci tu te înșeli amarnic. Așa că pleacă de la ușa mea, ce suflet deschide și nu despride buzele lipite de săruturi, "de ce?", muzele mele te-or ucide. Deci, vezi, cine strigă acum "Deschide"? Nu-mi ești tu singura și sigur că sunt clipe, Când ochi-mi cară sticle De lacrimi și mă prinde O palma caldă și-mi e Din nou un dor de tine, De noi și stele din retine, Acum ce curg sub ochii tăi și ne Vede și universul vesel, Dar... Când mă pierd De pieptul tau, un Dumnezeu mă Vinde, și oricât Tu mă vrei, eu Nu îți pot deschide! O vreau în palma mea și îi simt ca un viscol toată răsuflarea, și un ecou de culoare ori-de cate ori bate tare, îmi bate un fluture în plămânii, și o simt în ochii mei cum moare. Dar frica-mi stă în iala, în prag și-n degete, "De ce te ferești, nu sti, cine te cere?".Și simt ca o granță tot tocul ușii mele, de ce atât de rece-mi stă, lacrima pe gene și mă cere, "lasă-mă să intru, omoara-mă afara", plâng ca un prost pe o ușa imaginară. Iar mă agit, iar ea e nerăbdătoare, tremură și țipa e ca nisipul ce așteaptă mare, e clepsidra-ncepătoare, nu se știe dacă va, așteptă să cadă și ultimul fir din ea, și cad răscolit și repet la nesfârșit "pleacă, pleacă de aici nu vreau să deschid!". Nu vreau buzele lipite de săruturi "de ce?", nu vreau să te am, că o să plângi și tu la fel de tare ca cele... Ce au bătut la ușa asta, la rândul lor și ele. Îmi râd azi în față, regretele Cu buzele arse pline de semnele Ce le las de obicei cu pașii pe umele, Ce cad în spatele meu, doare dar așa e. Bate, nu știe, și deschid, dar închid repede, Căci... Când mă pierd De pieptul tău, un Dumnezeu mă Vinde, Și oricât Tu mă vrei, eu Nu îți pot deschide! Și m-am, trezit pe coridor, eram în fața ușii ei, Și tot băteam ca un neghiob, fară să știu ce trebuie să-nchei, M-am ridicat și am vazut ușa cum pleacă Și am auzit în spatele ei, o fată ce plângea. Am coborât, prea doborât afară, Și-am plâns și eu cu ea... Uite-mă cu răutatea ce o plâng Uita-mă cu tot și toate ce mai sunt Uite-mă cum vreau și eu să uit de tine, și am fugit, uite! Mă voi întoarce după tine și nu voi mai greși promit, căci... Am ziua de ieri și am ziua de azi și mâine îmi va fi prea frică să te văd Calm, iau ziua de-mi scalzi în tine, îmi-dau voie să o port... Între somn și pastile, Între moarte și boală, Între creion și coală, Între palme și sfoară, Între deget și flamă, Între cercani și spoaială, Între iarna din mine și vara de afară, Între mine și monstrul ce am fost odinioară, Între o minciună frumoasă și un te iubesc... Tu iartă-mă, nu pot să mă opresc! Nu-mi deschide, nu vreau să mă regăsesc. Nu pot să-mi găsesc cuvintele ce Sub albastrul cerului tău stau moarte, Vezi că mă bate soarele tău în pleoape! Sunt numele tău stau necunoscut poate Vezi și tu cât poate să mă poarte, Parte dintr-o carte, final nefericit, Cască-mi tu toate rânile ca să le simt! Moarte dintr-o joacă, și-n gol stau și țip: Stric orice ating, lasă-mă singur să stig...