Un zvon

Iubita mea, cand tocmai ne iubeam Cu voia celor de la Primarie, Am auzit ca veacul n-are geam Si unde sunt geamgii - nu se stie. Abia de s-a zvonit in telegraf O adiere ca o intamplare Si iata cum, duminica, in praf, Isi frange coastele pe strada mare. Vazand ca ne iubim cu-adevarat Sub cuibul vechi cu pui de randunica, E poate cineva care-a aflat Motiv sa tremuram si noi de frica. Prin geamuri sparte mai cazura ploi Si-n alte veacuri mult mai efemere, Dar daca sufla crivatul in noi, Adio lumanare de-nviere. Refren (x2): Poate zvonu-i fara rost, Geamuri sparte au mai fost, Dar de nu. e bine-a sti Ce ne facem de geamgii. Sa nu te smulga vantul intr-o zi Din viata mea, cu toate ale tale, De-acum, iubito - stiu - va trebui Sa te pazesc cu garzi imperiale. Din veacu-acesta sa iesim cumva, Prin geamuri sparte, asa cum fac copiii, Si poate celalalt, de ziua ta, De nicaieri se vor ivi geamgiii. Refren (x2)