Din Cer Senin
13.185
5,0
Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, prin cerul oval,
norii curgeau in luna lui Marte.
Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene in creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.
O sa te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.
Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem in lume odaia.
Tu ma strigai din urma: raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?… ploaia?…
Comentarii (0)
Autentifică-te ca să comentezi.
Niciun comentariu deocamdată.
