Negru voda, balada

Negru Voda si-a lui ceata, Toti voinici cu fruntea lata, Si cu ghioage groase, drepte Si cu plete lungi pe spete, Suie creasta muntilor, Muntilor, caruntilor, Si trecand peste hotare Voinicilor striga tare: Alelei, voinicii mei, Mandri puisori de zmei, Ia vedeti cele campii Smaltate cu iasomii, De dusmani ce sunt cuprinse Si de flacari ce-s incinse. Acolo-s ai vostri frati, Toti voinici ca brazii-nalti. Ascultati suspinul lor, Jalea si-a lor aprig dor. Ghioagele vi le-apucati, Arcele vi le-ncordati, Foc in dusmanime dati, Si din tara-i alungati, Si din tara-i alungati, Si pe frati de ei scapati. Ostasii cum auzeau, Ghioagele si le-apucau, In dusmani se napusteau, Ca pe-o pleava-i vanturau... Pe campii cu iasomie, Cand sta soarele-n chindie, Ca frati buni se-mbratisau, Si tara o stapaneau...