Singur la joaca

[x2] Singur am fost, singur am crescut pierdut pe drum, pierdut in fum, pierdut pana acum sa fiu cel dinainte nu mai am cum, nu nu mai am cum Am inceput fara a privi inapoi, au urmat scrieri si idei pe foi zile noi in care ma gandeam oare pot fi mai bun imi ceream sa fiu imun la influentele exterioare caci erau prea multi cei care furau stiluri si cuvinte si deveneau astfel dintre cei ce nu vroiam sa devin de fel am fost de la inceput cel luat mereu peste picior cine esti tu Praetor? dar nu ma tem am tem complexe in aripi conexe vietii cu anexe pe latura sociala in noua scoala sunt elev militant si greu de inteles neinteresant caci nu prezint interes dar nu voi ci eu v-am ales, si deranjez caci accentuez nu pe tehnicitate ci pe inteles caci fara el cuvintele ce-s? doar insiruiri rupte de conjunctii si verbe cu functii pe care le poti marunti fara sa ajungi la un rezultat valid asta e, deja am reusit pentru mine toata treaba asta e un vis implinit ceva ce mi-am dorit de cand am auzit ca eu n-o pot face cine mi-a spus-o, cel ce acum tace si zace unde eu ar trebui sa fiu asta e, stiu sa scriu, stiu sa cant iar vorbele mele sunt vorbe universale nu vorbe-n vant cateodata vorbesc in gand un alter ego uneori ma joc cu technics lego visele le gonesc si ma gasesc singur, sunt sigur de toate astea la fel de sigur ca de faptul ca la categoria imagine am doar o stea nu 5 ca altii cu tatii mereu langa ei caci tata mi-am fost doar eu, si sunt copilul cu barba, plimbandu-ma-n iarba facand saltul catre patul unde-mi dau sah mat-ul atingand absolutul absolut ?? in timp ce voi vreti tot absolutul si sunteti lutul din care creez cuvintele vanatorii si tintele, caii si flintele sunt picturile si armoniile, sunt un Cronos model venit din infern cu miile de ganduri randuri si franturi de viata o privire de-a mea va ingheata perspectivele n-are rost sa motivez, prea multe-s motivele Praetor da decisivele la respectivele meciuri cu pustanii ce au banii caci au mama desteapta si sunt neinteles ca judec dupa fapta nu barfa nu-s t*rfa ca cei ce-si trag formatie pentru femei si doua-trei sandwish-uri la baluri liceeale eu si ai mei ramanem la ale noastre la sorti nefaste fara neveste cu poze-n ziare raman cel care sunt din ce in ce mai carunt un ultim Don Quijote luptand cu morile de vant ramanand toate lucrurile care nu-ti plac tie acea aparitie neobservata pe scenele din tara o povara pentru auditoriu, un fel de ce vrea asta de la noi for you mereu in doliu ca toti se duc pe copca nu vreau sa mor ca, n-am inca casa, masina, remorca oricum remarca acum e totul mai clar in trecut dispar faptele, soaptele mele sute de belele, din '96 printre ele mai intai singur, nesigur, mai apoi cu Jhivago si Dribbler desigur nici pe Connect'R no sa-l uit fiti siguri Singur am fost, singur am crescut pierdut pe drum, pierdut in fum, pierdut pana acum sa fiu cel dinainte nu mai am cum, nu nu mai am cum