Nur feat Nasta

Qishta: la doi ochi ce sunt din fire plini de nur si de simtire urmeaza ca sa se-nchine vrand, nevrand fiesicine caci intr-o cautatura viata dau si viata fura sunt deprinsi tot a supune si-a robi fara caldura acesti ochi plini de putere n-au zabovit sa gaseasca cautand cu mangaiere lesnire sa ma robeasca dar si eu fara sfiala, rob sa le fiu in vecie le-am dat fagaduiala cu mare statornicie... vazand astfel de rabdare, piatra-mi zic ca sunt si fier la ochii tai ma-nchin si ma mira cum nu pier dar gresesc... a rabda este dator pt cine-o sti sa te-nteleaga, nu ca un nesimtitor cata esti intelegand, al meu suflet te iubeste si se bucura arzand, si de voie se trudeste primavara se iveste, si iarba incolteste codrul canta, inima-mi zburda si creste... REFREN: ochii mei, saracii ochi, cu-a lor lacrimi necurmate sa-ti ceara de la cer mila si iertare de pacate ah, te-ai dus, dulce lumina, din zarea ochilor mei unde-i viata, unde-i mila ce izvora dintr-ai tai? Qishta: printr-a ta dulce suflare din patimi m-am ridicat gustand para ce aprinde numai amorul curat ochii si-au pierdut vederea, gura-nchisa spre tacere obrajii in vestejire, mainile in neclintire sufletul de trup departe, pe nasalie rastignita cu inca ceva podoabe de-ale lumii asuprita, fata ta pare ca rade linistita de pacate si lumea te prinde cu vederi inlacrimate. frumusete, nur si haz v-ati dus din vederea mea caci a zburat la cer azi sotia ce va avea. dar, lasa fatarnicia si-a obrazului schimbare caci frumusetea fireasca robeste pe om mai tare... care inima si suflet intr-a tiranilor firi de-atata delicatete, de-atatea marturisiri nu s-ar fi topit ca ceara in fata crudului foc afara de al tau suflet, unde mila n-are loc REFREN: ochii mei, saracii ochi, cu-a lor lacrimi necurmate sa-ti ceara de la cer mila si iertare de pacate ah, te-ai dus, dulce lumina, din zarea ochilor mei unde-i viata, unde-i mila ce izvora dintr-ai tai? Qishta: ochii si-au pierdut vederea, gura-nchisa spre tacere obrajii in vestejire, mainile in neclintire pieptul intru nemiscare, sufletul in nesuflare spun ca pentru despartire cu simtire omul moare si doare, ca n-am cheia sufletului lacat; esti rece asemenea viforului ce bate de 2 ani ori zece si vreau sa plece acum cat mai tarziu ca 7 lumi ma doboara si stiu ca nu ma crezi nici acum cand la ale tale picioare ma supun si crede-ma, te ascult, si nimic nu mai aud bun, ci numai vorbe de-ale tale spunandu-mi ca-s nebun si... si... in noian de intristare cand s-o afla cineva cum sa-si mai afle scapare, cand si dragostea nu va dragoste fii milostiva la amara starea mea lasa, nu mai sta-mpotriva si blandete iar ti-oi da... REFREN: ochii mei, saracii ochi, cu-a lor lacrimi necurmate sa-ti ceara de la cer mila si iertare de pacate ah, te-ai dus, dulce lumina, din zarea ochilor mei unde-i viata, unde-i mila ce izvora dintr-ai tai? Nasta: Plini de nur, ati atras inima ce va visa, prin reduta-ti de spini pasul si-l retragea. Ceasul amortea in timp, pe chip cladea nori regrete plangea-n zori, dorinte scuipa-n pori dar nu-s culori pe care sa le-nteleaga. De curand te-a visat si inca ma intreaba: "De ce cand ii cant peste ferestre, ea zambeste? De ce cand imi calca pragul viselor, pluteste?" Primeste-l sub Ceru-ti, ningei "te iubesc", adoarme-i sub pleoapa-ti, plangei un firesc "te ador, dar adorm cand de dor doar pot sa te visez, deci socot sa nu-mi lipsesti in somn". Acum ma sting, voi luati-va de mana; acum aprind iubirea deplina. Sunt acea suflare a lui de visare ce nu te-mparte cu alte pleoape. Claditi-va Cerul vostru de dragoste