Sunt omul lacrimii

Sunt omul lacrimii Sunt omul lacrimii si-al cetii in mana mea adun inele si plang in ochiul diminetii mestecenii cazuti din stele Sunt om de lacrimi si de ploaie strang pasii tuturor in mine strang crengile care se-ndoaie si strang semintele straine imi port pe umeri luna noua si inca-o luna de secure si stau cu lunile-amandoua pe culmi de dealuri si-n padure va fi un arbore sa creasca va mai ramane-n cer o pata va fi o floare sa-nfloreasca si va mai fi un plans de fata atata e ce se mai poate purtandu-si linistea stelara in pasii mei se-aduna toate cuvintele ce-au plans afara Sunt omul lacrimii si-al cetii in mana mea adun furtuna si plang in ochiul diminetii mestecenii cazuti si luna sanja-adriana