Asa a fost scris...

Strofa 1(Eretic) Ti-ai imdrumat primul pas dupa luni intregi, Si caderile grele tiau dezvoltat instinctul de sechele, Pentru o noua fila,sa imuiat in cerneala vietii penitza Sa iti scrie destinul, drumul pe care tre sa mergi Sentintza de a trai ti-o decide, Cind sa zimbeshti,te meneshte sa greshesti… (Asa a fost scris…) Ba timpitule tu mai c1rezi in povesti? Razbunate daca simti nevoia de a te razbuna, Nu astepta sa-ti pice din cer dreptatea sau c-o va tuna, Nu trai din cartile proaste ce creeza fantezii, Singurii proroci au fost tot oamenii, Efemeri ce si-au gasit scuza-n ursita Pentru neghiobii,si zombau minti proaste Din vii in marionete nevii. Tu tradeazati gindul de pocaintza falsa Uita profetia aminteshteti cine te ingina, Nu a fost o fila ci o fiint, Ce tea trecut prin lume shi tea ascuns de umilinta Pentru a fi fericit nu e neaparata o schita ce ne srie Despre scrieri dintre scrieri Despre sicrie imbracate in carne vie Refren :X2 Intinde umbra pasului tau peste foaia cailor, Intinde calea in umbra ochiului curat,in ciuda acelor, Ce intind umbre ale portilor inchise, Peste frunti,peste cai deschise,dar inchise in noi. Strofa 2(Atarax) Despre scrieri dintre scrieri Despre sicrie imbracate in carne vie Frunte in cenotaf semnat in resemnare ,,Asa a fost scris pe vecie” Prostie!calea vinovat ratacita o scuzati ca fiind taiata de pasii pisicii negre, Astfel orice tel piere,zilele mor,disperarea insa in reincarnare tot mai inchegata din zori in zori e plinsa tot mai tragic de pori, Destinul…mazgaliturile peste propriile foi,prorocii n-au scris decit despre ce scriem noi, Dumnezeu…El ofera fiecarui o sansa,NICIO baba ticnita nu ma dicteaza pe mine spre ziua de miine,nicio farsa. Nicio farsa ! ! ! (Eretic) Intinde umbra pasului tau peste foaia cailor, Intinde calea in umbra ochiului curat,in ciuda acelor, Ce intind umbre ale portilor inchise, Peste frunti,peste cai deschise,dar inchise in noi. (Atarax) Iinsa nebunii astia prin vrajitorii stranguleaza suflete cu minile unor agonii. Preotii,cei ce lupta in Numele Domnului,insa razboiul crestin a zgiriat prea multe nume pe cer, Peste peretii sacrului lacas ati intins vointe mizerabile imbrincinduva fratii patimas, Sfinta cruce e deja cruce de aur,ce vapleaca sfintul Duh(nu spre Cel de Sus). Capetele-s plecate in fata propriilor suflete plecate dintre cele bune aproape toate, Virste fragede muncesc cu vointa si rabdare deja in sudoare,peri suri, Si niste alintaturi stiu doar sa verse mofturi Echlibrul se pierde impletindu-se cu dreptatea In stringerea fruirilor de fier fiecare inel curge singe peste ambele talger e. In pielea personajului vinovat In pielea ce respire-n rana In pielea minii moarte ce scrie astfel prin pana SINTEM NOI,SINTEMO NOI VINOVATI,DOAR NOI PENTRU TOATE.