Prietenia... cum sti daca e falsa sau adevarata...

Nu stiu cum sa incep,sper sa o citesti si sa accepti sa vorbim macar odata... Nu o sa ma apuc sa caut acum pe net nu stiu cate citate despre prietenia adevarata, sau sa ma uit la status la mine in lista sa vad care ce mai scrie, pentru ca toata lumea e in stare sa copieze niste citate si sa le puna la status. Desi nu imi place,cred ca eu sunt de vina pentru ca toti prietenii pe care i-am crezut adevarati au devenit niste umbre in trecutul meu. Imi aduc aminte cand eram mai mica, aveam prietenele din bloc, cu care faceam promisiuni sa ne intalnim peste ani si ani. Era totul frumos, intreaga copilarie petrecuta cu ele. A fost de ajuns sa se mute din acel bloc, ca in cateva luni sa se produca ruptura. Acum cand ma mai intalnesc cu ele mai depanam cateva amintiri si doar atat. Apoi am mers la scoala, in generala, din clasa 1 pana in a 8a, o singura prietena buna, de fapt doua, Andreea si Irina. Cu Andreea am stat pana in clasa a 5a in banca dupa care am inceput sa ma inteleg bine si cu Irina, dar mai mult in ultimul an. Eram prietene bune, ne povesteam orice, treceam prin momentele grele ale adolescentei, noastre, dar stateam de multe ori dupa ore si radeam o ora, poate chiar mai mult, in mijlocul unui drum, de fapt intr-un colt al acelui drum. Diriginta chiar isi punea grave intrebari despre rasul nostru nebun. Aveam planuri si vise de imbatranire. Ne plimbam prin parcuri si visam ca acolo vom iesi cu copii nostri la plimbare. A fost de ajuns sa scapam de febra examenului de capacitate, sa intram in licee diferite, pentru a se produce ruptura. Poate din cauza ca nu suportam sa vad ca isi face prietene mai bune decat mine, sau invers. A fost greu, primul an de scoala, dar apoi ne-am obisnuit cu un simplu salut. Vorbim pe mess,cand mai avem ocazia, nu mai radem,nu mai zambim,ne prefacem preocupate... Am trecut partial si peste aceasta etapa. Am devenit prietena cu Anca,in scoala profesionala. Faceam o echipa de milioane. Ne intelegeam bine cu toti colegii, dar aveam lumea noastra eram coltul vesel. Au existat certuri, dar pana la urma tot ne spuneam adevarul in fata. Dupa trei ani frumosi de scoala,am terminat scoala profesionala, a venit vacanta,prima noastra excursie singure la mare,a fost super... Apoi am luat decizia sa ma inscriu la liceul la care se inscrisese si ea sa fim impreuna,foarte grea adaptare,noii colegii,doar ce ne_am imprietenit si sa terminat anul,la intoarcere din vacanta ma intalnesc cu fratele Ancai la secretariat,era cu ea asteptau dosarul impreuna cu aprobarea ei de a se muta la un alt liceu in afara orasului,nu a fost usor deloc,facusem multe eforturi sa fiu acolo pentru ea,a iesit afara si in cateva cuvinte mi_a spus ca ii pare rau dar ramanem prietena mea si asta a fost de ajuns pt ca ruptura sa se produca si de aceasta data.Apoi timp de aprox 3 ani,ne_am mai intalnit dar rar si binenteles intamplator,mi_am vazut de studii,am terminat liceul,am intrat la facultate,nu m_am mai apropriat de nimeni. Apoi am cunoscut_o pe Maria (Ma vie) asa cum ii spun prieteni apropriati si familia. O fata,nu stiu nici azi cum sa o descriu, o prietena adevarata cred ca ar fi cel mai potrivit. Of,cred ca cel mai greu mi_e sa vorbesc despre asta. A fost o relatie de pritenie diferita de toate,nu gasesc cuvantul potrivit,poate matura. De data aceasta ruptura sa produs din vina tradarii mele,acum eu fac parte fara sa vreau din prieteni falsi,stiu cum e sa fi de ambele partii si crede_ma nu e bine in niciuna din situatii. P.S Mi_e dor de tine,mi_e dor de serile noastre lungi,petrecute in fata unui pahar de vin,mi_e dor sa plang impreuna cu tine,mi_e dor sa ma strangi in brate,ca atunci cand sa nascut fiul meu si cred ca si lui David ii este dor de tine... Nu ma astept sa fie totul ca inainte,pentru ca stiu ca nu se mai poate.Tot ce imi doresc este sa sti ca imi pare rau si de ce nu,sa ne mai vorbim,macar din cand in cand si sa faci parte din viata lui David... E posibil sa nu te intereseze viata mea, dar e posibil sa existe o speranta ca cei pe care i-am specificat sa schimbe ceva. Poate eu sunt de vina de atatea esecuri, insa nu vreau sa trec prin viata asa,vreau sa cred ca nu e tarziu sa schimbam ceva in viata noastra. Desi in mare parte asta inseamna, vreau sa stiu ca voi avea prietenii pe viata, si ca toate aceste amintiri voi avea cu cine sa le depanez la batranete.. Imi doresc sa am in viata mea o piramida rezistenta, sau poate imi doresc doar sa ma inteleaga cei in care am avut incredere. Desi am pierdut atatia prieteni si sunt persoane ce imi lipsesc foarte mult, sunt fericita pentru ceea ce am acum in viata mea si ca exista totusi cineva care sa ma inteleaga...