Inchinandu-ma cred,
Iubesc si sper...
Poteca din sufletul meu serpuieste,
Urcand tot mai sus catre zari.
Albastrul ma cuprinde si-n noapte-mi sopteste...
Un Iezer si-o luna si-un pisc catre cer.
In inima-mi am inca cerul senin.
Prin ruga la bradul din coltii de stanca,
Prin lacrimi varsate ,cu sufletul greu,
Pentru cei plecati mai aproape ,
Mult mai aproape de Dumnezeu.
Ma intreb doamne mereu:
De ce ei doamne si nu eu.
Comentarii (0)
Autentifică-te ca să comentezi.
Niciun comentariu deocamdată.