Fii lacrimilor tale

Rece sufla vant in albia secata Soarele-a ars graul ce noi l-am scos din piatra Si nu lasa Maicuta sa pierim pe cale, Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale. Si vine ploaie mare si focul o sa-l stinga Si cine-n suflet iarasi odaia o s-aprinda? Si nu lasa Maicuta sa pierim pe cale, Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale. Si vine noapte deasa si drumul ni-l ascunde Ca singuri sa patrundem padurea numai umblet. Si nu lasa Maicuta sa pierim pe cale, Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale. Si vine apa mare si podul ni-l darama Si mult prea larg e raul ca tu sa-ntinzi o mana Si nu lasa Maicuta sa pierim pe cale, Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale.