Delta

Gânduri frânte din soare și iubiri înecate în mare se poartă duios pe aripi de egrete mari sau mai mici. Pliscuri de pelicani atârnânde planează într-un zbor mai lin ca Dunărea ce curge parcă stând sub aripile lor. Mi-am lăsat genele să apună o clipă peste nuferii albi și astfel să ia un pic din frumusetea lor divină, mi-am lăsat pleoapele să le-atingă petalele și-am luat o parte din puritatea lor sublimă, iar cu degetele îndrăznit-am s-ating pistilii lor galbeni asemeni razelor de soare și să iau puțin din energia naturii ce adânc se afundă în apele line și-n înaltul cerului se-ntinde prin zâmbetul larg către soare. Apoi mi-am cufundat picioarele in apa ce veșnic va purta în vorbele ei o parte din tine și cu gândul am întins mâna către stele.... o energie calda, frematând de iubire s-a așternut între Dunare si mare... iar în stele am atins pentru o clipa toate visele mele.... Acum e târziu ca vreo urmă de soare S-o mai zărești pe cer sau peste pâlcuri de stuf Și mult prea devreme ca luna să se ivească timidă, peste apele ce dorm curgând s-a așternut tăcerea pe care mult prea puțini o ascultă...