Nu credeam sa invat a muri vreodata

Nu credeam sa-nvat a muri vreodata Uitarea sa fie singura cale de scapare Plutesc pe valurile trecutului,pe inima am pata O las moarta,privind apusul soarelui in zare Tatuez pe suflet numele tau,si-mi amintesc totul Regretele apar cand nimeni nu-ti poate lua locul E un cosmar ce parca,nu se mai sfarseste Nu renunt sa lupt,cel ce se preda greseste Uitat de toti,avand nimic,cand nimic nu este bine Nu exista antidot pe lume sa ma vindece de tine Tintesc paradisul prin cuvinte din inima rostite Aliniez in versuri simfonia noptilor nedormite La limita dintre Rai si Iad,sufletul se rataceste Acolo te gaseste si zambeste,acolo inima ta inca il iubeste Tot ce-a fost n-a ajuns tot ce urma sa fie Iubesc sa te privesc,ai lasat in urma o stafie N-ai inteles nici acum,iubirea nu-i doar fidelitate E ca si cum esti fericit,dar inca te gandesti la moarte Iar e noapte,amintirile-mi revin cu tone de venin Umplu inima toata,cand o poza-n mana tin Bagi iubire intr-o inima ranita,o lovesti si fugi Iubesti ca sa iubesti sau iubesti ca sa distrugi Ridic blestemele la cer in ritmul lacrimilor curse E corola de minuni a lumii,si-a vremurilor apuse Ma pierd in amintiri,glasul inimii nu-l mai aud S-a dus a ramas,doar colajul iubirii din lut Ma opresc din mers,privesc in urma,ma gandesc Ma resemnez,ca nu mai e nimic din ce iubesc Nu credeam sa-nvat a muri vreodata Fiind ucis de persoana ce-o iubesc Cand dragostea ma purta pe aripile sale Eram prea mic sa cred,c-o sa gresesc Era o lume de cristal,avand sentimente fericite Acum noptile trecute,au devenit doar nedormite Blestem vremea cand credeam in creaturi gingase In fluturasi si-n licurici,si-n ingerasi precum cei mici Viata mi-a dat cu-o mana si mi-a luat cu amandoua Si cand aveam nevoie mai mare,s-a facut ca ploua Si-acum parca te aud,vocea ta imi aminteste de trecut Si-acum te-ascult,inima ti-a patrat,te iubesc-ul de demult Dar acum totul e gol,te urasc caci e pustiu Sa traiesti c-un suflet mort,intr-un corp viu Sa privesti persoana iubita in bratele altuia Sa te gandesti la lucruri rele,binele nu ar putea Sa te distrugi,sa stai singur intre 4 albi pereti Ce noi ii imparteam,acum sunt negri pe veci Imaginatia creeaza noi reguli,pentru cei cu probleme Iar timpul cladeste ura,ce o simtim mereu in vene Oare stii ce ai fost ,cand nu stii ce vrei sa fii Eu stiu ca Plumbul lui Blaga,mi-e compozitia inimii Noapte de Decemvrie,o amintire si acelasi vis Caci va ramane in urma,tot ce eu acum am zis Nu credeam sa-nvat a muri vreodata Si totusi am murit,si acum am invatat Ca dragostea este cea,ce pe nori te poarta Si de alunegi,direct in pamant esti ingropat Am sa uit candva,dar n-am sa iert pentru nimic O sa vina vremea,cand va prinde sens,tot ce zic Vremurile bune n-au apus,ci doar ascuns Se plateste cu aceeasi moneda,mereu eu mi-am spus Vei simti pe pielea ta,aceste simple cuvinte Adunate de prin suflet,si din nopti nedormite Va venit acea zi asteptata,cand dorul te va tinti Iti vei aminti,tot ce-a fost,si ce nu mai poate fi Te vei topi,cand vei vedea 2 copii,si vei sti Ce inseamna cu adevarat a suferi,cand vrei doar a iubi Vorbele mele iti vor insoti,persoana mai departe Nu le vei uita,nici pe patul de moarte Nimic nu va pieri,nimic nu va muri,totul va fi Cea mai aspra pedeapsa,cat timp vei trai Iar ca sa spun in doua cuvinte,ce inima incerca Ma rezum la ele si iti spun VEI REGRETA