Cantec pentru mama

Tare necăjită ai fost mamă Iarnă, vară, orice timp trecând Cât era de frig și de căldură Tot desculță te-am văzut umblând N-ai purtat o haină mai ca lumea O scurteică veche doar aveai Dar și pe aceea totdeauna Doar de sărbători o îmbrăcai Ochii tăi ardeau ca două stele Le mai văd luminile și azi Boabe mari de lacrime ca roua Le ștergeai cu mâna pe obraz Tot așa te știu de cand țin minte Pe picioare-ai mers la drum mereu Nici în car nu te suiai de teamă Boilor să nu le fie greu Ce păcat ca n-ai trăit măicuță C-ai plecat fără de timp în lut Ce pantofi ți-aș fi adus acum Si ce haină, azi, ai fi avut Ce păcat că n-ai trăit măicuță c-ai plecat fără de timp în lut Ce pantofi ți-aș fi adus acuma Și ce haină ai fi avut Mamă esti mai frumoasă ca o duminică fără sfârșit Când se-aude plânsul ierbii Sunând sub câmpul înverzit Acolo peste munți de gheață Unde miroase a gutui Stau zâne albe și învață Ruga ta spusă nimanui Cu cât mă-ndepartează vremea Cu cât te uită carnea mea Eu mă gândesc plângând la clipa când nu te voi putea vedea Ce dar să-ți dau dar ce pot încă din sărăcia care-o am Decât să te întorc la clipa Acelor ani când nu eram Mama ești mai frumoasă ca o diminică fără sfârșit Când se-aude plânsul ierbii Sunând sub câmpul înverzit Nu am nu am moarte cu tine nimic eu nici măcar nu te urăsc cum te blestemă unii — la fel cum lumina pârăsc dar ce-ai face tu și cum ai trăi de-ai avea mama și-ar muri dar ce-ai face tu și cum ar fi de-ai avea copii și-ar muri? Nu am moarte cu tine nimic Eu nici macar nu te urăsc Oi fi tu mare, eu oi fi mic Dar propria-mi viață trăiesc Nu frică, nu teamă Milă de tine mi-i Că n-ai avut niciodată mamă Că n-ai avut niciodată copii Nu am moarte cu tine nimic!