Tu, Ardeal

R: Tu Ardeal, tu Ardeal, iti suntem osteni, Templu sfânt, templu sfânt, muntii Apuseni. Ca tu ne esti vatra si din piatra-n piatra, E taria unui neam de moti, Asta-i tara noastra, noi nu stam in gazda, Horea nostru-i risipit pe roti. Ne-au furat barbarii, ne-au lovit mai marii, Dar avem in piepturi sapte vieti. Ne vibreaza-n sânge, pân la Putna plânge, Clopotul ce bate la Râmeti. Unde-i Avram Iancu, sa mai frânga rangul, Celor ce Ardealul vor pustiu. Iata ca rasare, Iancu din oricare, E-n puterea fiecarui fiu. Nu vrem razbunare, dar atât ne doare, Ca se pierde amintirea-n val. Tara da-i tarie, unei mâini sa scrie, Biblia batrânului Ardeal. Pentru aceasta tara, poate sa si moara, Fiecare dintre noi râzând. Restul e dorinta, de ingaduinta, Si sa fie pace pe pamânt. Nu uitati aceasta, dreapta ne e brazda, Ce-am lucrat cu ale noastre mâini. Fiecare munte stie aici sa cânte, Imnul “Desteptati-va români”.