Ger

,,O iarnă în care prisăcarii văzduhului au închis albinele de zăpadă în stupi de gheață." O iarnă în care fulgii aruncau din batiste de vânt lacrimile în copca ochiului. Omătul înghesuit la gura sufletelor încăpuse într-o sclipire de zăpadă. Neaua înghesuită la gura cuvintelor încăpuse într-un singur vers de omăt. ,,Iarna-n care Dumnezeu a făcut primul om de zăpadă", spui, cu moartea cărunțind inima în sângele timpului.