Fara inger pazitor

visez... vise creez, nu pot sa desenez ma pierd in cuvinte ce nu pot sa le sortez calculez ce nu pot sa mai dezleg incerc din doua trei miscari sa inteleg dar nu reusesc, ma trezesc cand visez ca doar atunci sunt constienta si ma corectez caci stiu ca traiesc din vise, asta inteleg ca am ajuns in niciun punct si nu stiu ce sa aleg mi se ofera prea multe, pana si priviri perverse caci dincolo de zidul afisat, e un om plin de interese sunt prea mica pentru asta, stiu sigur de aia am ajuns sa mi creez singura un individ pur voi il numiti pur si simplu inger pazitor, yo il strig mereu in miez de noapte caci m-a lasat iar si iar la greu m a parasit candva demult, a plecat suparat iar acum nu mai e acelasi EL, s a skimbat... .... fara inger pazitor ma pierd pe strazile gri si goale am ajuns sa plang in noapte cu lacrimi murdare mii de pacate ce tot car in spate, tot mai greu am ajuns sa cred ca fara inger voi fi mereu... .... am ajuns la optispe sa regret ca nu am ascultat nu l am crezut de a plecat, m a lasat, m a uitat s a skimbat, s a indepartat... am nevoie de el orice om are nevoie in orice clipa de un inger dar oare si ingerii au ingeri pazitori, sa i pazeasca sa i indrume spre bine, sa i ocroteasca cine ii alina pe ei, oare si ei simt durerea, fericirea zambesc des, si las impresia ca asta mi e menirea imi plange sufletul si mi e din ce in ce mai greu caci fara inger langa mine, alerg si cad mereu mi e dor de un copil ce juca sotronul in parcuri acum doare amintirea, ma las rapusa de ganduri probleme si vise, ma las dominata de sentimente dorintze si false iluzii, multe zambete perverse caci dincolo de orice gand de al meu de a face bine ranesc fara intentie, n am inger langa mine...