2-2

simt varfurile degetelor se-ating unite uimite ca parca totul e satin picioarele nu se-abtin si tremura-naite porii se atin vrand clipa a prinde cand clipa aprinde ceva in interior lumina aduce printre "nu stiu"-uri un fior ochii se-nchid usor si spatiul se contracta moare lumea toata si timpul parca gandul tipa-ncearca acum sutem orbi marea si zarea noi cautandu-ne rasuflarea vreau s-o absorb cand deodata buzele acum un singur corp mai intai facem schimb de suflete ea il respira pe-al meu eu ii zic sa-l sufle pe al ei si mi-l da si-l primesc si ma inunda arzanda o unda si-n celule sa patrunda piepturile vor s-ascunda inimile nu mai asculta se opresc si-apoi bat ca una nou-nascuta uita granitele pielii caci dispar saruta-ma iubito pana ce toti muschii ard eu musc iar iar din tine din noi cum musca jar par din mine plamanii goi dar ii umflu cu-al tau suflu si-ncet se umplu rup atele si-n cresterea lor toate coastele si artere si altele si sfasie carnea usor facandu-si drum incet din mine spre exterior dar nu ma dor organele ce-s date toate la o parte ca sa faca loc plamanilor ce-au devenit diform de enormi deja trup stiu ca n-a trecut mai mult de-o clipa din starvuri spre varfuri vad cum se ridica o aripa si pana sa-nceap-a ploua am vazut-o si pe-a doua